Azi a-m s-ating cerul cu mana…toate clipele vietii mi se deruleaza in privire…lacrimi, zambete, tristete, fericire, dragoste sau dezamagire. Ar trebui sa fi atat de fericit sa traiesti toate aceste sentimente profunde…sentimente ce doar traind le simti.
Azi voi vedea ingeri de lumina si intuneric… Nu mi-e frica, insa regret ca voi pierde toata splendoarea sentimentelor pe care le-am strans in suflet; voi pierde tot ce a insemnat familie si prieteni…
Incep sa vad deja culoarea mortii…Un val de aer rece si altul de caldura imi strapung sufletul ce cu timpul s-a golit. Un sentiment de instrainare de tot ce am cunoscut si simtit imi sugruma inima pustie. O umbra de fericire si alta de tristete imi inunda corpul rece. Mi-e frig…Aud zgomote puternice…apoi…intervine o liniste surda…din nou fosnete…apoi iar liniste profunda…
Un ras de copil incearca sa-mi trezeasca din nou amintiri si sentimente de mult traite…un planset de copil incearca sa ma traga inapoi…in lumea aceea rece si totodata plina de sentimente ce oscileaza intre a exista sau nu.
Mi-e frica! O ceata densa ma inconjoara…Nu stiu daca este de bine sau de rau…Imi aduc aminte de cei dragi…Mi-e frica sa aflu ca nu ii voi mai vedea niciodata…Imi doresc atat de mult sa nu am vreodata dorinta de a-i revedea, de a le vorbi, de a-i asculta. Imi doresc atat de mult sa nu ii fi avut…
Ce dezamagire…Aici sunt ingeri cu aripi arse… Trupuri fara suflet...Pentru ei am murit…Trupurile lor asteapta sa fie invadate de sufletul meu…Toate amintirile, toate sentimentele mele sunt preluate de ei pentru ca vor caldura…Mi-e mila sa-i vad asa…Daca as mai avea sa le dau din caldura mea…Tot ce a mai ramas din mine este doar raceala pe care am avut-o fata de oameni…Tot ce pot face este sa caut si eu impreuna cu ei acea caldura de care in momentul asta am atata nevoie…
